Perspectiva unui musulman asupra Craciunului

-de ce musulmanii nu sarbatoresc Craciunul si ce reprezinta Isus in Islam-

Desi crestinii sarbatoresc Craciunul, ziua nasterii lui Iisus in data de 25 decembrie, in Biblie nu exista nici o data sau an despre nasterea lui. De fapt multi invatati crestini spun ca Iisus s-ar fi nascut vara sau primavara. Asta este in conformitate cu versetul din Coran:


Si scutura spre tine trunchiul de curma, caci el va lasa sa cada langa tine curmale poaspete coapte! [Traducerea Sensurilor din Coran 19:25]

Primii crestini nu au sarbatorit niciodata ziua de nastere a lui Iisus pentru ca acestia credeau intr-un singur Dumnezeu adevarat, care nu are inceput si nici sfarsit si astfel nici zi de nastere. De asemenea nici Iisus si nici apostolii lui nu au sarbatorit nicio data acest eveniment.

Pentru a atrage mai multi adepti Biserica Crestina a inceput sa preia din practicile pagane si sa le introduca in practicile crestine si cum cele mai multe dintre aceste sarbatori erau iarna, si data Craciunului a fost aleasa tot iarna. De ce? Fiindca aceste sarbatori aveau legatura cu solistitiul de iarna, care desi in zilele noastre are loc in 21, uneori 22 decembrie, conform Calendarului Iulian, dupa care era masurat timpul in acea vreme, solistitiul de iarna era atunci la 25 decembrie. Solistitiul de iarna marca cea mai lunga noapte din an, noaptea in care intunericul domina cel mai mult, dar isi si pierdea din influenta, zilele devenind din ce in ce mai lungi. Pentru pagani, aceasta reprezenta victoria luminii asupra intunericului, iar aceasta victorie era vazuta ca o renastere.

4 sarbatori legate de acest aspect sunt mai cunoscute. Dintre acestea 4, 3 se celebrau pe 25 decembrie, data la care Biserica a convenit sa stabileasca si sarbatoarea nasterii lui Iisus.

In 25 decembrie in Roma antica se celebrau Saturnaliile, in cinstea zeului Saturn, zeul recoltelor. De asemenea, se celebra Sol invictus (nasterea Soarelui nebiruit). In ritualul sarbatorii, la miezul noptii, credinciosii ieseau din temple si strigau: Fecioara a nascut, lumina creste. Noul nascut era personificat, la unele popoare, ca un prunc, care era aratat multimii, ca prilej de bucurie.

A treia sarbatoare era celebrarea zeului Mithras, zeul antic al luminii sau duhul luminii dumnezeiesti, al adevărului şi al bunei credinţe. Cultul acestui zeu pătrunsese în Imperiul Roman cu un secol înainte din teritoriul Sirie de astazi şi ajunsese religie a curtii imperiale. Naşterea lui Mithras era sarbatorita tot la 25 decembrie, când lumea cea veche sărbătorea creşterea luminii, care biruieşte forţele întunericului. Răspîndirea mithraismului a fost prodigioasă: din Scoţia pînă în Mesopotamia, din Africa de Nord şi Spania pînă în Europa Centrală şi Balcani. Majoritatea sanctuarelor au fost descoperite în vechile provincii romane din Dacia, Panonia, Germania. Fundamentele creştinismului sunt, în cea mai mare parte, identice sau similare cu ale mithraismului. De aici rezultă că Biserica a preluat cea mai mare parte din canoane de la traditiile cultului mithraic, tocmai din cauza faptului că era foarte răspândit şi reprezenta cea mai mare piedică în tentativa de creştinare a popoarelor europene păgâne.

A patra sarbatoare este Nasterea lui Dionysos (Dion/ysos) s-a întâmplat la 6 ianuarie, când pământul, luând chip de femeie, l-a zămislit prin trimiterea ploii din cer [...] iar izvoarele cele sfinte au ţîşnit vin tămâios în loc de apă obişnuită. În închipuirea celor dintîi creştini, naşterea lui Dion/ysos coincidea cu naşterea lui Iisus. Sărbătorirea naşterii lui Iisus, la 6 ianuarie, n-a fost acceptată de Biserica occidentală, fiind practicată, parţial, numai în Biserica orientală.

Telesphorus, al doilea episcop al Romei între anii 125 şi 136 a fost primul care adeclarat că serviciul bisericesc ar trebui să cinstească nasterea lui Iisus. Însă timp de 3 secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, data sărbătoririi naşterii lui Iisus a fost orientativă, oamenii văzând-o în diverse zile. Astfel, Crăciunul se serba  uneori pe 6 ianuarie, dată apropiată cu cea a sărbătorii păgâne calatio (1 ianuarie), când se anunţau sărbătorile de peste an. Alteori, aceasta sarbatoare se celebra în luna septembrie, în timpul festivalului evreiesc al trompetelor – Rosh Hashanah al zilelor noastre. În anul 320, Papa Iulius I a menţionat 25 decembrie ca dată oficială a naşterii lui Hristos, iar Constantin cel Mare, primul împărat creştin al Romei, a introdus în 325 aceeaşi zi ca dată fixă de sărbătorire a Crăciunului. În anul 354, Episcopul Romei Liberius a ordonat în mod oficial credincioşilor să serbeze Naşterea lui Iisus pe 25 decembrie. Cu toate acestea, creştinii nu vedeau cu ochi buni această celebrare, întrucât îşi aduceau aminte de ritualurile păgâne. În consecinţă, Crăciunul devine popular abia în secolul al XIX-lea.

Cartea lui Washington Irving din anul 1820, „Cum se ţine Crăciunul la Bracebridge Hall”, a reprezentat un catalizator al popularităţii Crăciunului, la fel ca şi „O colindă de Crăciun” a lui Charles Dickens, din 1834. Tot în acelaşi an, regina Victoria a Angliei, îşi aduce soţul (prinţul german Albert) la palatul Windsor introducând tradiţia bradului de Crăciun şi a colindelor din Europa.

În 1836, Alabama a devenit primul stat SUA care a declarat Crăciunul sărbătoare legală. Oklahoma va fi ultimul în 1907. In 1837, „Cartea Crăciunului” a lui T.H. Hervey a devenit un best seller. În 1860, ilustratorul american Thomas Nast s-a inspirat din povestirile europene despre Sf. Nicolae pentru a-l crea pe Moş Crăciun (Santa Claus).
Treptat si alte sarbatori pagane sau fost transformate in sarbatori crestine Rosalia a fost înlocuită cu Rusaliile, Sărbătoarea Apei, celebrată la solstiţiul de vară, a devenit a Sfîntului Ioan Botezătorul, sărbătoarea Dianei, în august, a fost înlocuită cu a Sfintei Maria (Mare), Sâmbăta morţilor, în noiembrie, continuă o veche sărbătoare păgână a morţilor etc. sursa

Ce spun musulmanii despre Iisus?

Musulmanii il respecta foarte mult pe Iisus si il considera unul dintre cei mai important profeti. Totusi ei nu ii sarbatoresc ziua de nastere, nici a lui, nici a unui alt profet. Poate ca acest lucru sa fie deranjant pentru crestini, dar tocmai fiindca aceasta practica nu are nicio legatura cu Iisus ci este de natura pagana.

Pentru musulmani Iisus este unul dintre cei 25 de profeti mentionati in Coran, ultimul dintre ei fiind Muhammad. Acesti profeti si mesangeri au fost trimisi la grupuri specific de oameni, cu exceptia profetului Muhammad care a fost trimis intregii umanitati. Isus a fost trimis Evreilor. Din pacate, cu exceptia Coranului, nici unul dintre aceste mesaje nu a fost pastrat intact. Mai exact nu avem Epistola lui Iisus, conform lui Iisus, ci o serie de scrieri care au fost schimbate si fabricate dupa plecarea lui Iisus si influentate in mod special de Pavel.

Multi dintre crestini se indoiesc ca aceste scrieri sunt corecte si prezinta viziunea primilor crestini. In schimb, Coranul a fost pastrat intact. Spre deosebire de Biblie care se gaseste in mai multe variante, musulmanii au aceasi versiune a Coranului.

Nasterea lui Iisus este mentionata in Coran, in capitolul numit dupa Fecioara Maria (traducerea sensurilor din Coran, sura Maryam, 16-35):

16. Pomeste in Carte [Coranul] si de Maria, cand ea s-a retras de la neamul ei intr-un loc spre rasarit (la rasarit de Ierusalim, ca sa nu fie impiediacata de la adorare)

17.  Si a pus intre ea si intre ei un val! Si atunci am trimis la ea  Duhul Nostru (ingerul Gavril), care i s-a aratat cu infatisarea unui om adevarat.

18. A zis ea: “Caut aparare la Cel Milostiv fata de tine! Daca tu esti cuvios, [nu te apropia de mine]!”

19. I-a raspuns el: “ Eu sunt numai un trimis al Domnului tau ca sa-ti vestesc un prunc curat!”

20. Insa ea a zis: “Cum sa am eu un prunc, daca nu m-a atins nici un barabt si nici tarfa nu sunt?”

21. I-a raspuns el (Gavril) : “Asa este! Dar Domnul tau a zis: “Acesta pentru Mine-i [un lucru] usor! Si-l vom face Noi un semn pentru oameni si o indurare din partea Noastra! Acesta-I un lucru [de mult] hotarat!”

22. Si ea l-a zamislit si s-a retras cu el intr-un loc departat.

23. Si-au apucat-o durerile langa trunchiul unui curmal si a zis ea: “O, de as fi murit inainte de aceasta si cu totul de-as fi uitata!”

24. Dar [un glas] a strigat-o de sub ea, [zicandu-i]: “Nu fi mahnita! Domnul tau a facut mai jos de tine un paraias!

25. Si scutura spre tine trunchiul de curma, caci el va lasa sa cada langa tine curmale poaspete coapte!

26. Asadar, mananca, bea si fiui fericita [de copilul tau]! Iar de vei vedea  tu vreun om, spune-I lui: “Eu i-am juruit Celui Milostiv un post (aici cu sensul de “tacere”) si de aceea nu voi sta astazi de vorba cu nici un om!”

27. Apoi a venit cu el la neamul ei, purtandu-l [in brate]. Si au zis ei: “O, Maria, tu ai facut un lucru ingrozitor!

28. O, sora a lui Aaron, tatal tau nu a fost un om [facator] de rau, iar mama ta nu a fost o tarfa!”

29. Ea [Maria] a facut un semn spre el, dar ei au zis: “Cum sa vorbim cu acela care este un prunc de leagan?”

30. Dar el [pruncul] a zis: “Eu sunt robul lui Allah! El mi-a daruit Scriptura (Evanghelia) si m-a facut profet!

31. Si El m-a binecuvantat, oriunde as fi, si mi-a poruncit Rugaciunea [As-Salat] si Dania [Az-Zakat], cat voi trai,

32. Si bunacuviinta fata de nascatoarea mea! Si nu m-a facut pe mine trufas, nici ticalos!

33. Si pacea fie asupra mea in ziua in care m-am nascut si ziua in care voi muri si in ziua in care voi fi adus la viata [din nou]!”

34. [Spune Muhammed]:” Acesta este Isus, fiul Mariei!” Aceasta este povestea adevarata de care ei se indoiesc!

35. Nu se cuvine ca Allah sa-Si atribuie un fiu! Marire Lui! Daca El hotareste un lucru, atunci El zice “Fii”, iar el este!” (cum si-ar putea cineva inchipui cineva ca cel care are aceasta putere ar putea avea nevoie de un fiu?)

Poate pentru crestini este ciudat faptul ca musulmanii nu sarbatoresc Craciunul dar din pacate multi crestini nu realizeaza ca sarbatoarea Craciunului are de fapt o origine pagana. 

Pentru musulmani, orice facem face parte din adorarea singurului Dumnezeu. Nu se face diferenta intre viata laica si cea religioasa.

Baza codului nostru moral este Coranul si Sunnah (exemplul profetului Muhammad) pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa.

Musulmanii au doar 2 sarbatori, cele doua “Eid”, Eid al-Fitr (sarboarea de la sfarsitul Ramadanului) si Eid al Adha (sarboarea sacrificiului din timpul Pelerinajului. Trebuie sa evidentiez faptul ca musulmanii nu sarbatoresc zilele de nastere a nici unui profet, nici macar a profetului Muhammad, pacea lui Allah fie asupra lor.

Dupa ce am demonstrat ca, Craciunul este o sarbatoare pagana, noua ca si musulmani nu ne este permis a fi implicate in celebrarea ei. Asta include si petreceri de Craciun si ascultatul de colinde.

In primul rand avem urmatorul hadith care spune:
"Si din ummah mea (comunitatea mea) vor fi unii oameni care vor face permise zinaa (adulterul), matasea (pentru barbati), alcoolul si instrumentele muzicale" [Al Bukhaari 5590]

Astfel ca muzica, instrumentele muzicale nu sunt permise in Islam.

De asemenea nu este permis pentru un musulman sa ii imite pe ne-musulmani in actele lor de adorare, ritualuri sau sarbatori deoarece Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine imita un popor, face parte din ei” (relatat de Abu Dawood 4031, clasificat sahih de al-Albaani. )

Mai departe, aceste practici pagane a celebrarii diferitelor zeitati sunt contrar invataturii Islamului, a monoteismului

Allah spune de multe ori in Coran sa stam departe de atribuirea unui parterner lui Allah, fiindca acesta este cel mai mare pacat
“Noi l-am trimis pe Noe la neamul sãu, cãruia i-a zis: “O, neam al meu! Adorati-L pe Allah! Voi nu aveti altã divinitate în afara Lui!” (7 : 59).



“[Si adu-ti aminte aminte] si de Avraam, când a zis neamului sãu: “Adorati-L pe Allah ºi fiþi cu fricã de El! Aceasta este mai bine pentru voi, dacã voi stiti!” (29:16).



Si a mai grãit Allah: “Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca sã le zicã]: “Adorati-L pe Allah si tineti-vã departe de Taghut!” Pe unii dintre ei i-a cãlãuzit Allah, însã altora le-a fost hãrãzitã rãtãcirea” (16 : 36).